Priviţi o căsnicie care a început cu speranţe şi vise, dar care s-a plafonat între timp, afecţiunea s-a răcit şi intimitatea s-a pierdut în ceaţă. Decât să identifice problema, să privească durerea în faţă şi să ceară ajutor, cuplul preferă să se resemneze într-o viaţă mediocră, trăind împreună ca nişte străini.
Priviţi bărbatul între două vârste care îşi petrece nopţile în faţa televizorului, urmărind orice sport se întâmplă să fie transmis. Era odată înfocat de planuri pentru viitorul său şi dorinţe puternice de a-şi lăsa amprenta asupra acestei lumi. Dar undeva de-a lungul drumului, focul s-a stins, iar el s-a mulţumit cu confortul. Visele sale au fost sacrificate în favoarea unui fotoliu confortabil şi a unor imagini pe un ecran de televizor. El este istoria potenţialului nerealizat.
Acesta este un model care conduce la stagnare — potenţial nerealizat, dorinţe neîmplinite. Este modelul care conduce la simţământul că nu îmi trăiesc viaţa; viaţa pe care ar trebui să o trăiesc. Conduce la plictiseală, la ceea ce Gregg Levoy numeşte răceala sufletului.Conduce la tipare păcătoase de comportament care nu sunt niciodată confruntate şi schimbate,
Abilităţi şi talente care nu sunt cultivate şi dezvoltate
Până când săptămânile devin luni
Şi lunile ani,
Şi într-o zi priveşti înapoi la o viaţă de
Conversaţii profunde, intime, cinstite pe care nu le-ai avut,
Rugăciuni curajoase pe care nu le-ai spus,
Riscuri extraordinare pe care nu ţi le-ai asumat,
Daruri pline de sacrificiu pe care nu le-ai făcut,
Vieţi pe care nu le-ai atins,
Şi stai într-un fotoliu cu un suflet zbârcit,
Şi vise uitate,
Şi realizezi că lumea era plină de nevoi disperate,
Şi că un Dumnezeu mare te-a chemat
să fii parte a ceva mult mai mare decât tine însuţi —
Vezi persoana care ai fi putut să devii dar nu ai devenit;
Nu ai răspuns chemării.
Nu ai coborât din barcă."
(...)
John Ortberg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu