“ Când cineva ajunge să creadă în Dumnezeu, să creadă că El este într-adevăr interesat de nevoile oamenilor, problema neputinţei învăţate se schimbă radical. (Martin Seligman descrie fenomenul astfel: “Neputinţa învăţată este reacţia de a te da bătut, răspunsul de tip abandon, care vine din convingerea că orice ai face, nu contează.”) Albert Bandura este un psiholog de la Stanford, care a condus cercetări în domeniul "auto-eficienţei" - convingerea că deţin controlul asupra evenimentelor din viaţa mea şi le pot mânui perfect, şi că mă pot descurca cu orice îmi iese în cale. Cei care au un puternic sentiment de auto-eficienţă, este cel mai probabil că vor fi rezilienţi în faţa eşecului, vor putea ţine piept, în loc să se teamă. Auto-eficienţa este o încredere puternică în forţele proprii.
Dar pentru cineva care crede în Dumnezeu, întrebarea nu este: De ce sunt capabil? Adevărata întrebare este: Ce ar vrea să facă Dumnezeu prin mine? "Pot totul în Christos, care mă întăreşte." Acesta nu este un cec alb. Scriind aceste cuvinte, apostolul Pavel nu a vrut ca noi să înţelegem că dacă suntem creştini putem bate recordul mondial la săritura în lungime sau că vom putea atinge note mai înalte decât Pavarotti. El vrea să spună că pot avea încredere că voi face faţa oricărui lucru pe care mi-l rezervă viaţa, că nu va trebui niciodată să mă dau bătut, că eforturile mele au putere - din cauza Celui care lucrează în mine.
Vedem aici că optimismul şi speranţa nu este unul şi acelaşi lucru. Optimismul necesită ceea ce Christopher Lasch numeşte o convingere că lucrurile vor merge mai bine pentru mine. Speranţa include toate avantajele psihologice ale optimismului, dar este înrădăcinată în ceva mai adânc. Când sper, sunt convins că Dumnezeu este la lucru pentru a răscumpăra toate lucrurile, indiferent de modul în care îmi merg mie treburile astăzi. Speranţa nu mă împiedică să mă aştept la ce e mai rău - "oamenii plini de speranţă sunt pregătiţi pentru ce e mai rău". Urmaşul lui Christos este plin de speranţa vitală.
Să reflectăm puţin ce înseamnă să cultivi o minte care este dominată de acest gând: "Pot totul în Christos care mă întăreşte." Cum putem să ne dezvoltăm o minte care se focalizează spre Christos în mijlocul furtunilor?
Numaidecât ajungem la o descoperire uimitoare. Oamenii (inclusiv eu şi cu tine - sau cel puţin eu) sunt adesea extraordinar de mândri de felul în care îşi tratează mintea.
Spre ce este focalizată mintea ta?
Imaginează-ţi că ai cea mai grozavă maşină de curse din lume şi hotărăşti că vei participa la un concurs şi că vei face tot posibilul să-l câştigi. Cum ai putea să alimentezi cu benzină ieftină, care are o cifră octanică mică, la o staţie de benzină de la capătul lumii?
Imaginează-ţi că te-ai hotărât foarte serios să concurezi la maratonul de la jocurile olimpice. Acesta devine un scop în viaţă pentru tine. Cât de pertinentă este presupunerea că de acum şi până la olimpiadă vei trece pe o dietă bazată pe ciocolată?
Când se naşte un copil, părinţii sunt foarte atenţi la alimentaţia micuţului. Suntem foarte atenţi cu ce alimentăm lucrurile la care ţinem. Suntem atenţi cum ne alimentăm maşina, corpul, copiii şi chiar animalele de casă. Doar alimentaţia pentru corp este o industrie de multe miliarde de dolari. Se cheltuiesc miliarde de dolari doar pentru reclame, pentru a ne spune ce şi cum trebuie să mâncăm.
Suntem foarte conştienţi de faptul că performanţa lucrurilor este dată de "carburantul" cu care acestea sunt alimentate. De aceea este foarte ciudat faptul că în cea mai importantă zonă a vieţii, tratăm nepăsători, într-un mod cu totul nonşalant, una dintre resursele noastre esenţiale - mintea. Alimentaţia minţii este un lucru de importanţă capitală, mult mai important chiar decât alimentaţia trupului. Apostolul Pavel scria: "Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, (...) aceea să vă însufleţească." - cu alte cuvinte "aceea să vă hrănească minţile".
Capacitatea pe care o avem de a trăi plini de speranţă - de a rămâne focalizaţi pe Christos în mijlocul furtunii - depinde în mare măsură de hrană cu care ne alimentăm mintea. În acest fel vom putea să privim la Mântuitorul nostru, şi nu la furtună.
Vreau să îţi fac cunoscute două legi care îţi guvernează viaţa. Prima ar putea fi numită legea gândirii: Eşti ceea ce gândeşti. Psihologul Archibald Hart scrie: "Cercetările au arătat ca gândurile omului influenţează fiecare aspect al fiinţei umane." Încrederea sau frică sunt generate de gândurile care ne ocupă mintea de obicei.
În ultimii treizeci de ani, cea mai mare mişcare în psihologia americană este psihologia cognitivă - construită în jurul adevărului ca modul în care gândeşti este cel mai determinant aspect al vieţii tale:
Modul în care gândeşti îţi creează atitudinile; modul în care gândeşti îţi modelează emoţiile; modul în care gândeşti îţi guvernează comportamentul; modul în care gândeşti îţi influenţează sistemul imunitar şi susceptibilitatea în fata bolii. Tot ceea ce eşti gravitează în jurul modului în care gândeşti.
Sunt convins că şi acesta este unul dintre acele lucruri care confirmă ceea ce scriitorii Bibliei ştiau demult. Pavel spunea: "Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă transformaţi, prin înnoirea minţii voastre."
Isus spunea odată ca un pom bun nu poate da roade rele, precum un pom rău nu poate da roade bune. Se referea la legătura dintre condiţia noastră interioară şi comportamentul exterior. Pe termen lung, gândirea bună – percepţiile corecte, emoţiile şi dorinţele sănătoase, intenţiile onorabile – nu pot produce rezultate reale; o gândire rea, pe de altă parte, nu poate produce rezultate bune.
Cea de-a doua lege am putea-o numi legea expunerii: Mintea ta va gândi cel mai mult la ceea ce o expui cel mai mult. Lucrurile care îţi intră în mod repetat în minte o vor ocupa, o vor modela şi se vor manifesta până la urmă în ceea ce faci şi în ceea ce vei deveni. Legea expunerii este tot mai imuabila ca şi legea gravitaţiei. Nimeni nu este surprins de legea gravitaţiei. Nimeni nu spune: “Am scaat pe ciment aceasta vaza antică de cristal şi s-a spart. Nu m-aş fi aşteptat.” Dar este foarte interesant ca oamenii sunt şocaţi de legea expunerii. Sunt surprinşi să afle că ceea ce le intră în minte, lucrurile la care sunt expuşi, locurile pe care le frecventează şi obiceiurile lor până la urmă se oglindesc în starea lor de spirit şi în acţiunile pe care le întreprind.
Copiii sunt expuşi la mii de acte de violenţă şi crimă la televizor şi în filme. Văd violenţa în jocurile pe calculator şi observa simboluri şi imagini asociate cu violenţă pe strada – şi apoi suntem surprinşi când se iscă o bătaie crâncenă la un meci de fotbal sau când nişte elevi îşi împuşca colegii la liceul Columbine şi devastează o întreagă naţiune.Adevărul este că ne lipsesc voinţa naţională şi hotărârea de a crea o societate care să producă minţi care să nu fie saturate de violenta încă din leagăn.
Suntem inundaţi cu imagini sexuale pe ecranele televizoarelor, pe monitoarele computerelor, pe copertele revistelor şi pe panourile cinematografelor. Imagini sexuale explicite şi e-mailuri sunt trimise nu doar adolescenţilor, dar şi copiilor care nu au nici o şansă să se apere de ceva ce nici nu ştiu că îi acaparează – şi apoispunem că suntem şocaţi când nivelul promiscuităţii şi al dependenţei sexuale creşte în timp ce nivelul fidelităţii şi stabilităţii în căsnicie scade.
Mă tot minunez cât de des oamenii gândesc şi trăiesc ca şi cum ar putea scăpa de legea expunerii. Unii spun: “Pot citi acest material, pot privi aceste imagini sau pot asculta aceste cuvinte, fără să mă afecteze. Nu le dau mare atenţie. Îmi intră pe o ureche şi îmi ies pe cealaltă.” Oamenii de ştiinţă din domeniul sociologiei au ajuns la concluzia pe care scriitorii Bibliei au ştiut-o dintotdeauna: “Nu este adevărat!”
Dacă adolescentele noastre privesc tot timpul la copertele revistelor unde apar manechine care sunt plătite cu sume imense de bani pentru a deveni nenatural de slabe şi care apoi sunt intervievate ca fiind experte în sensul vieţii, vom avea o generaţie de tinere femei ale cror minţi sunt umplute cu gânduri de genul: Nu eşti suficient de slabă, nu eşti destul de frumoasă, nu eşti destul de atrăgătoare pentru bărbaţi. Respectul de sine va scădea considerabil. Speranţa va muri şi devierile de comportament vor creşte îngrijorător. Aceasta nu ar trebui să surprindă pe nimeni.
Evenimentele la care participi, materialele pe care le citeşti sau pe care nu le citeşti, muzica pe care o asculţi, imaginile pe care le priveşti, conversaţiile pe care le ai, poftele pe care le nutreşti – toate acestea îţi modelează mintea şi în cele din urmă caracterul şi destinul. Acest lucru este cel mai adevărat când vine vorba despre speranţa.
Isaia spune: “Tu îl vei ţine în pace deplină pe acela a cărui minte este îndreptată spre Tine.” Totul depinde de direcţia în care ne este îndreptată mintea. Vestea bună este că poţi face ca aceste legi să lucreze în favoarea ta. Dacă vrei cu adevărat să devii un anume fel de persoana – o persoană plină de speranţă, cu atenţia îndreptată spre Christos - trebuie să începi să cultivi gânduri care vor produce aceste caracteristici. Aşa că putem înţelege ce a spus Pavel: “Gândiţi-vă la lucrurile de Sus.” Când ai atenţia îndreptată spre Christos, acestea sunt gândurile pe care El ţi le va inspira. De aceea trebuie să-ţi orientezi mintea astfel încât să cultive gânduri ce produc speranţa. Trebuie să-ţi expui mintea la acele resurse, cărţi, casete, oameni, conversaţii care să te încline spre încrederea în Dumnezeu.
(...)”
John Ortberg – Dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să cobori din barcă (Cap.8 – Cu ochii la Isus , subtitlul: Arta de a-ţi păstra atenţia îndreptată înspre Hristos)
