Wonderful life - in style of Lara Fabian (Daniela Preda)

Liviu Preda - Crystallize (talent si suflet ...)

"Respectarea principiilor vieţii este una dintre cele mai dezbătute probleme ale
lumii de astăzi. Omul contemporan, urmare a slăbirii încrederii în fiinţa sa înalt
spirituală şi a acceptării unei vieţi dominate de comoditate, limitată la procurarea de
satisfacţii materiale, manifestă o anumită înclinaţie în favoarea morţii. Viaţa, a cărei
taină nu poate fi pătrunsă, nu mai este înţeleasă ca un dar divin. Omul decăzut din
această mare credinţă îşi lasă raţiunea dominată de preceptele morţii şi acceptă
soluţiile cele mai uşoare. Nevoile, greutăţile specifice unei vieţi, luminate de spirit, îl
sperie. El vrea „confort şi binefacere”. „Răpus de nevoi, omul emană spiritualitate.
Satisfăcut de confort şi binefaceri, omul se reduce pe nesimţite la animalitate. Nu
este animalitatea sălbatică şi agresivă cu care ne-a obişnuit literatura detracaţilor,
obsedaţilor, degeneraţilor, bolnavilor şi anormalilor. Nu. Este animalitatea calmă,
politicoasă, agreabilă, profundă în ireversibilitatea ei, superficială în psihologia şi
nevoile sale – animalitatea domestică şi generoasă pe care încă literaţii nu au
descris-o. Noul duşman al umanităţii nu mai este, ca în trecut, bestialitatea
barbarului, ci docilitatea blândă şi tâmpă a acelor animale domestice care reprezintă
adevăratul tip omenesc (inuman, fireşte) pe care îl produce şi reproduce civilizaţia
noastră exclusiv comoditară şi arogant materialistă”."   
"O viziune asupra vietii" Larisa Ciochina si Constantin Iftime

Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru,
un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.

(Psalmul 46:1)

„De ce nu m-a ajutat Dumnezeu mai devreme?“ Aceasta este o întrebare care se pune deseori, dar nu este voia Lui să acţioneze după programul nostru. El doreşte să te schimbe prin necazul acesta şi să te facă să înveţi o lecţie din asta. El a promis: „voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi“ (Psalmul 91:15). El va fi cu tine în strâmtorare toată ziua şi toată noaptea. După aceea, El te va scoate din ea, dar nu înainte ca tu să încetezi să mai fi neliniştit şi îngrijorat din cauza ei şi să devii calm şi liniştit. Atunci El va spune: „Ajunge“.

Dumnezeu foloseşte necazul ca să-i înveţe pe copiii Săi lecţii preţioase. Dificultăţile sunt făcute să ne educe, şi când lucrarea lor bună s-a împlinit, vom primi o răsplată glorioasă prin ele. Există o bucurie dulce şi o valoare reală în dificultăţi, pentru că El le priveşte nu ca dificultăţi, ci ca oportunităţi.

Odată am auzit următoarea afirmaţie de la un bătrân simplu, şi n-am uitat-o niciodată: „Când Dumnezeu te încearcă, este timpul potrivit să-L încerci, punând la încercare promisiunile Sale şi apoi cerând de la El exact ceea ce încercările tale au făcut necesar“.

Există două căi de a ieşi dintr-o încercare. Una este pur şi simplu să încerci să scapi de încercare, şi apoi să fii mulţumitor când s-a terminat. Cealaltă este să recunoşti încercarea ca fiind o provocare de la Dumnezeu ca să ceri o binecuvântare mai mare decât ai experimentat vreodată înainte, şi s-o accepţi cu plăcere ca o oportunitate de a primi o măsură mai mare din harul divin al lui Dumnezeu.

În felul acesta, chiar şi Adversarul devine un ajutor pentru noi, şi toate lucrurile care par să fie împotriva noastră ajung să ne ajute pe drum. Cu siguranţă, aceasta vor să spună cuvintele: „În toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit“ (Romani 8:37).   A. B. Simpson

Stagnarea, raceala sufletului...

   "Pe de alta parte, putine lucruri sunt mai triste decat stagnarea.

     Priviţi o căsnicie care a început cu speranţe şi vise, dar care s-a plafonat între timp, afecţiunea s-a răcit şi intimitatea s-a pierdut în ceaţă. Decât să identifice problema, să privească durerea în faţă şi să ceară ajutor, cuplul preferă să se resemneze într-o viaţă mediocră, trăind împreună ca nişte străini.

     Priviţi bărbatul între două vârste care îşi petrece nopţile în faţa televizorului, urmărind orice sport se întâmplă să fie transmis. Era odată înfocat de planuri pentru viitorul său şi dorinţe puternice de a-şi lăsa amprenta asupra acestei lumi. Dar undeva de-a lungul drumului, focul s-a stins, iar el s-a mulţumit cu confortul. Visele sale au fost sacrificate în favoarea unui fotoliu confortabil şi a unor imagini pe un ecran de televizor. El este istoria potenţialului nerealizat.

     Acesta este un model care conduce la stagnare — potenţial nerealizat, dorinţe neîmplinite. Este modelul care conduce la simţământul că nu îmi trăiesc viaţa; viaţa pe care ar trebui să o trăiesc. Conduce la plictiseală, la ceea ce Gregg Levoy numeşte răceala sufletului.Conduce la tipare păcătoase de comportament care nu sunt niciodată confruntate şi schimbate,

Abilităţi şi talente care nu sunt cultivate şi dezvoltate

Până când săptămânile devin luni

Şi lunile ani,

Şi într-o zi priveşti înapoi la o viaţă de

Conversaţii profunde, intime, cinstite pe care nu le-ai avut,

Rugăciuni curajoase pe care nu le-ai spus,

Riscuri extraordinare pe care nu ţi le-ai asumat,

Daruri pline de sacrificiu pe care nu le-ai făcut,

Vieţi pe care nu le-ai atins,

Şi stai într-un fotoliu cu un suflet zbârcit,

Şi vise uitate,

Şi realizezi că lumea era plină de nevoi disperate,

Şi că un Dumnezeu mare te-a chemat

să fii parte a ceva mult mai mare decât tine însuţi —

Vezi persoana care ai fi putut să devii dar nu ai devenit;

Nu ai răspuns chemării.

Nu ai coborât din barcă."

(...)

John Ortberg